Traim. Ce putem face in privinta asta?

“Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocmai acuma cu întristare văd, că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea; un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune, că viitorul este nesigur. Voiesc dar şi hotărât dispun, că după moartea mea, toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi; tare crezând, că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele.” – 20 decembrie 1850 – Avram Iancu

Traim in Romania, si totusi, asta nu ne ocupa tot timpul! Au trecut sarbatorile de iarna, a inceput agitatia, stresul cotidian, munca, problemele. Mai toti bloggerii au vorbit despre planuri pentru 2011. Am citit asta pe cam toate blogurile pe care le urmaresc…toate planurile includ dezvoltarea personala, dezvoltarea blogului…in principiu atingerea unor scopuri individuale. Bineinteles, e foarte bine sa ne gandim la propria dezvoltare, altfel nu putem evolua, nici ca indivizi nici ca natie. Dar, hai sa ne oprim putin, hai sa adulmecam prin aer mirosul, din ce in ce mai palid, al sarbatorilor trecute, momente in care toti eram mai buni, mai atenti in jurul nostru, mai grijulii cu cei sarmani, mai preocupati de soarta omenirii. E o prostie sa-ti dedici in totalitate viata pentru a ajuta lumea din jurul tau, daca nu esti preot, calugar etc. In viata este ca-n avion, in cazul unei depresurizari primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa-ti pui masca pe propria-ti fata, apoi sa ajuti pe altii. Nu putem fii toti eroi, dar putem incerca sa-i ajutam pe eroi. Imi propun, pentru 2011, sa fac o fapta buna, sa gasesc o cale prin care sa ajut cumva, Romania, romanii, copii, batranii…am cateva idei, exista cativa oameni are se zbat in sensul asta si poate, le pot da si eu un sprijin!

Sloganuri perimate de societatea in care traim: “Fii mai bun!”, “Iubeste-ti aproapele!”, “Lupta pentru tara!”, “Mandreste-te ca esti roman!”

Aud hohote de ras…le simt in ceafa. Stiu e pueril! Da, sunt infantil! Cum? Patetic! Da, sunt patetic!

“Sufletul omenesc este alcătuit în afară de instincte şi dintr-o funcţie creatoare de iluzii, despre care nu poţi să ştii când devin autosugestii şi orice sinceritate trebuie suspectată numai cu măsură.” Camil Petrescu – Patul lui Procust