Later Edit: Constat ca parerea generala este diferita de a mea, asa ca adaug urmatoarele: Pentru majoritatea femeilor nunta este un ritual foarte important, menit sa celebreze comuniunea iubirii si a vietii intr-un context temporal. Pentru barbati, posibil sa fie acelasi lucru sau sa insemne solidaritate fata de femeie. Sunt un caz izolat, a carui parere despre tot ce inseamna “facem c-asa se face” este irelevanta in contextul acesta. Asadar, sunt foarte incantat de unele povestiri si trairi identificate in randul comentariilor si spun ca, daca dragoste nu e, nimic nu e! (Marin Preda)
Hai sa ne distram la nunta!
Eu de cativa ani trec printr-o perioada plina de nunti. Toti prietenii mei se insoara, rand pe rand. Cunosc anumite povesti in detaliu, pe altele nu. Este foarte posibil ca eu sa fi inteles complet gresit scopul unei nunti si de ce se intampla fenomenul. Asadar, voi scrie despre ce-mi imaginez eu ca inseamna nunta pentru participantii la ea. Sunt doua moduri de a privi o nunta, cel putin in viziunea mea. Cel realist si cel idealist.
Din punct de vedere idealist, un el cunoaste o ea, se indragostesc nebuneste, apoi se iubesc si mai nebuneste, dupa un timp se muta impreuna, devin nedezlipiti, se adora si toate lucrurile astea conduc catre mariajul celor doi. Familiile lor sunt pline de entuziasm si fericire, ajung sa se iubeasca intre ei inspirati de dragostea profunda a celor doi, prietenii lor la fel, foarte fericiti si plini de iubiri. Iar toate astea se sarbatoresc printr-o nunta mare si frumoasa care tine trei zile si trei nopti, la care toata lumea se distreaza si se bucura. Si am incalecat p-o sa si v-am spus povestea asa!
Privind acum din perspectiva realista, perspectiva pe care mi-am dezvoltat-o in urma analizei a peste cincisprezece nunti desfasurate in ultimii trei ani, e drept, a contribuit si imaginatia mea la aceasta dezvoltare. Bun, povestea incepe inevitabil la fel de fiecare data, el cunoaste o ea. Se indragostesc, se iubesc, se muta impreuna. Dupa un timp se mai iubesc putin sau nu. Ajung la o varsta la care fiecare se gandeste, impulsionat fiind de presiunea sociala si de ideile preconcepute ale mentalitatii colective sau de vreun entuziasm de moment, in care li se pare ca viata e frumoasa, perfecta si ca ei chiar se iubesc ca-n filme, ca ar trebui sa se casatoreasca. Stiu amandoi ca asta va urma, insa el mimeaza o agitatie de cateva saptamani/luni in care se fastaceste cum s-o ceara si ce inel sa-i cumpere. Ea mimeaza, mai apoi, o mare surprindere si o bucurie nestavilita la aflarea vestii. Uite asa se intampla fericitul eveniment, ea zice da si se apuca de planificat nunta. De ce se casatoresc si daca e bine sau rau este strict problema lor. Intrebarea mea este: Cine se distreaza la nunta? In viziunea mea, posibil apocaliptica, lucrurile stau asa: mirele mimeaza ca si-a gasit aleasa sufletului, mireasa mimeaza ca l-a intalnit pe Fat-Frumos, parintii celor doi se prefac, uneori bine alteori prost, ca se plac, domnisoarele de onoare simuleaza o falsa empatie fata de marea intamplare din viata miresei, incercand sa ascunda toata furia acumulata pe parcursul perioadei de pregatire a nuntii, cavalerii de onoare incearca sa imbarbateze mirele si sa se comporte matur, desi nici ei nici mirele nu cred asta, nasii afiseaza o bucurie falsa, menita sa acopere stanjeneala provocata de titulatura ce le-a fost incredintata…si invitatii, unii se incanta vazand poleiala evenimentului si imaginandu-si povestea ideala, incantare care se transforma in tristete, macinandu-i intrebarea: eu de ce nu am avut parte de asa ceva?…iar altii…se imbata!
Si vor trai fericiti pana la adanci batraneti!
