Nicusor Dan


Candidatura curajoasa la Primaria Bucuresti

Am scris un articol despre Primaria Bucuresti si candidaturile din 2012. Din pacate am omis un candidat, pe Nicusor Dan. Sincer, reanalizand problema Primariei Bucuresti, cred ca Nicusor Dan, la nivel etic si moral este cel mai potrivit candidat. Din pacate nu cred ca are nicio sansa. Insa nici Grecia nu avea nicio sansa sa castige Campionatul European de fotbal, nici David in fata lui Goliat…asa ca, potrivit inteleptului proverb, never say never, nu vom afla raspunsul decat in ziua afisarii rezultatelor.

Cred ca pentru prima data candidaturile pentru Primaria Bucurestiului imi trezesc cu adevarat interesul. Toti candidatii au cel putin o caracteristica unica si utila. Nicusor Dan hoatararea si entuziasmul, George Becali spiritul civic, Prigoana capacitatea de a percepe fenomenul la nivel larg, Columbeanu spiritul managerial si Oprescu experienta in administratia publica. La toate astea, cred ca toti au cate ceva din calitatea pe care o numeam in articolul precedent ca fiind necesara, bunul simt. In afara de Nicusor Dan, toti ceilalti patru au personalitati puternice, definite deja public si nu cred ca s-ar putea intelege. Asa ca, in cazul destul de probabil in care Nicusor Dan nu reuseste sa castige functia de Primar al Bucurestiului, pe oricare dintre ceilalti patru l-as aprecia mult mai mult daca l-ar angaja pe acesta consilier personal. (si nu doar de fatada!)

Pe Nicusor Dan il consider potrivit pentru ca: 1. Pana acum a demonstrat ceva. 2. Pentru ca are un discurs coerent si direct. 3. Pentru ca este de ceva timp implicat direct in problemele Bucurestiului. 4. Pentru ca pare sincer. 5. Pentru ca este tanar.

Paste 2012 si intrebari


Noaptea Invierii la o biserica din Bucuresti; Arhi si parerea lui despre maidanezi; Bun simt si umanitate

1. Am fost in preajma orei 00.00 la o biserica din Bucuresti pentru a lua Lumina. Eu nu sunt o fire extrem de bisericoasa, cred in Dumnezeu dar nu practic traditiile bisericesti. Am o alta parere despre cum ar trebui sa se manifeste credinta in Dumnezeu, dar relevanta acestei pareri nu are legatura cu ceea ce vreau sa spun. Azi-noapte, la Biserica, am vazut o gasca de pusti 15-16-17 ani care asteptau sa ia Lumina. In timpul asteptarii se imbranceau, injurau, tipau si faceau galagie. Un batran, la vreo 60-70 de ani, ingana Preotul in timpul slujbei. Foarte multi se imbranceau si se agitau, fara sa asculte in liniste slujba sau sa aiba vreo farama de decenta. Sunt curios, de ce au venit acesti oameni la Biserica?

2. Arhi a postat, condus de un val de furie si revolta, un articol pe blogul lui (in fine, articol e mult spus, dar despre cum creeaza content unii dintre bloggerii A list vorbim alta data) despre pensionari si cainii vagabonzi. Concluzia lui este: Fuck them all! Nu stiu de ce iti scriu, cred ca sunt nervos pe prostia golanilor si a bagaboandelor de se plang de pensii mici, dar bani de mancare la jabe au. Intrebare: Ce legatura are hranirea cainilor cu existenta lor, in haite, pe strazi?

3. Azi este Pastele si este in firea umana ca in preajma momentelor de sarbatoare, sa fim mai buni, mai intelegatori, sau nu neaparat mai buni si mai intelegatori, dar mai concentrati pe aceste detalii. Asadar, in spiritul acestora, dar si in spiritul primelor doua puncte, va intreb: Cand am incetat sa mai fim oameni? Cum facem sa reintroducem bunul-simt in lista de must-have-uri ?

Shayna, Alina Rad, Lety, Chinezu, Groparu, Cabral, RenuntLaFumat

weekend in Bucuresti


La mare, la soare

Dupa weekend-ul trecut, in care Lucian Bute si Bon Jovi au transformat Bucurestiul in cea mai ravnita locatie de a petrece sfarsitul de saptamana, preconizarile pentru acest weekend pozitioneaza cetatenii orasului in alte localitati, cum ar fi, Mamaia, Vama Veche, Delta Dunarii…si ce bine ca e asa.

Intersectie din Bucuresti

Bac 2011 – ce mai tragedie…


Vorbim prea mult si facem prea putin!

Scoala va fi scoala cand omul va fi om si statul va fi stat. – Mihai Eminescu

De 5 ore, oriunde ajung, cu oricine vorbesc, orice post de radio sau tv ascult, orice site citesc, se discuta despre “marea tragedie” a rezultatelor de la BAC. Treaba e simpla, 44% din elevii de clasa a 12 a au reusit sa promoveze examenul de bacalaureat. Asa si? Nu se mai poate da si la toamna? Sau la anul? Sau peste 10 ani? Nu inteleg care este problema si de ce acest procent este vazut ca o mare dezamagire/tragedie/oroare a vietii. Cel mai tare mi se pare ca unii dintre parintii celor ce au picat examenul cer demisia ministrului invatamantului.

Parerea mea este ca procentul de 44% este totusi prea mare. Din propria experienta, nu cred ca mai mult de 20-25% din absolventii de liceu ar putea face fata corect examenului de bacalaureat. De exemplu, cand am dat eu acest examen, adica in urma cu 9 ani, minim 70% dintre cei din generatia mea, ma refer strict la liceul pe care l-am facut, nu ar fi trecut examenul daca nu s-ar fi copiat la o anumita materie. Prin copiat ma refer la copiat grosolan, cu cartea pe banca, cu rezultate aduse de profesorul supraveghetor in sala…

Cine sunt vinovatii? Unii spun ca subiectele care au fost prea grele, altii ca e prea multa materie ce sufoca elevii, mai sunt si altii care dau vina pe lipsa de activitate din timpul celor 4 ani de liceu si, ca intotdeauna, conspirationistii care explica situatia prin prisma crizei financiare, ce a determinat profesorii sa-si doreasca o a doua sesiune de examinare la toamna pentru a-si “ajusta” veniturile. Vorbim prea mult si facem prea putin!

Cel mai trist este ca ne mintim singuri…oare cat timp vom mai crede ca suntem o natiune de genii, de superiori? oare cat timp vom mai crede ca absolventii scolii romanesti au in spate o pregatire corespunzatoare?

Adevarul. Din pacate, acum doi ani cand Basescu a criticat dur, ba chiar a ridiculizat sistemul de invatamant intr-un mod destul de vulgar, a avut dreptate. Realitatea este ca nu se face scoala. Trendul este descendent si pretentiile nejustificate. Traim epoca manelelor, x6-ului, speculatiilor imobiliare si a hotilor. Dar cand nu a fost asa?

Uite o parere pertinenta, dar putin optimista cred eu, legata de efectele acestor rezultate in online-ul romanesc.

Drum bun Romania!

 

P.S. Melodia nu este recomandata elevilor de liceu! :)

Prostitutia


Sa legalizam sau nu prostitutia?

curve in Bucuresti

In padure la Baneasa

 Am citit un articol in Dilema Veche, semnat de domnul Cioroianu si mi-am dat seama ca, dansul si probabil multi altii, habar nu au care este realitatea din Romania. Cand vorbim despre prostitutie, de cele mai multe ori ne gandim la acest termen ca la unul negativ. O activitate ilegala, imorala si rusinoasa, nu? Cel putin asa ne-a invatat societatea si regulile ei. Cum nu traim singuri sau de capul nostru, e firesc sa ne supunem acestor reguli, regulile societatii. Dar asta nu inseamna ca aceste reguli nu sunt incalcate, nu inseamna ca nu vor fi incalcate si nici ca, aceste reguli sunt obligatoriu corecte.

Realitatea – in Romania exista prostitutie! Contrar impresiei domnului Cioroianu:  În momentul de faţă, pe harta prostituţiei europene România este mai cu seamă o ţară de tranzit şi, parţial, o ţară de recrutare. In Romania se face turism sexual, la greu chiar. Trebuie sa fii naiv sa crezi ca se intampla altceva. E suficient sa dai un sarci pe gugal dupa curve, escorte de lux, prostituate, dame de companie si vei vedea adevarata Romanie si cum se face prostitutia in Romania. Daca esti din Bucuresti, e suficient sa dai o fuga pe la orele 23-24 pe strazi precum, Stefan Furtuna, Bd. Dacia sau Matasari. Pe Mendeleev ati fost vreodata? Pe vremea cand Planters si Downtown dadeau p-afara de straini, dadeau p-afara si de prostituate. 

De ce nu se legalizeaza prostitutia? – In primul rand din cauza coruptiei. Si pestii si politistii si politicienii fac foarte multi bani din afacerea asta. Tot din cauza coruptiei, prostitutia functioneaza ca moneda de santaj. Si tot din cauza coruptiei, legalizarea ei, ar creste preturile, ar da drepturi prostituatelor, ar reglementa afacerea, iar asta ar diminua castigurile iar, santajul ar fi numai unul moral. Asa ca, stim cu totii ca prostitutia exista in Romania, la fel stim cu totii ca prostitutia este lasata la liber in Romania, consumatorii sunt lasati in pace, comercianti la fel si, uite asa, traim toti fericiti. Mai este si Biserica, care bineinteles ca stie ce se intampla, dar e mai usor sa intorci capul decat sa privesti in ochi. Am uitat de domnul Cioroianu, el nu stie.

Ar fi bine sa fie legalizata prostitutia? – Normal! Tinand cont de nivelul de preturi din Romania, am fi cei mai competitivi pe piata turismului sexual. S-ar reglementa fenomenul, ar fi doar unele locuri in care sa fie legala aceasta practica. Acele locuri ar fi decente, curate, prostituatele ar avea analizele facute la timp si conditii normale de lucru. S-ar impozita, deci ar mai veni niste bani la buget. Si, pana la urma, de ce sa nu legalizezi ceva, despre care cu totii stim ca se intampla? Iarasi am uitat, domnul Cioroianu nu stie.

Va fi legalizata prostituia? – NU! Atata timp cat domni, precum Cioroianu, vor putea pacali o parte din oameni cu naivitatea dansilor, atata vreme cat merge tinuta la nivelul acesta, atata vreme cat este legal sa ai salon de masaj erotic si atata vreme cat politistii si politicienii au de intretinut un anumit nivel de trai, prostitutia va fi ilegala. Pe cine ajuta? Pe toti, pe cei ce se ocupa cu aceasta afacere, pe politicieni, pe politisti, pe straini, pe foarte multi. Pe cine nu ajuta? Pe prostituate si pe oamenii de rand.  

NU CRED ca domnul Cioroianu este naiv. CRED insa, ca in Romania inca functioneaza si va mai functiona populismul. Pana cand nu vom incepe sa gandim cu propriul cap, sa luam decizii bazate pe propria judecata si sa incercam sa intelegem ceva inainte de a ne da cu pararea sau de a vota, vum ramane la fel, saraci, chinuiti si batjocoriti. Cum am mai spus, ne-am schimbat si am ramas aceeasi!

Timpul


Ne-am schimbat si am ramas aceeasi!

Se zice că timpul trece. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp. – Garabet Ibraileanu

Cel mai frumos oras


Bucureştiul, îndeosebi, are cele mai toxice amurguri, în toate anotimpurile. E greu să rămâi singur, să nu te îndrăgosteşti, să nu-ţi cauţi pereche într-un astfel de oraş, în care soarele se stinge cu atâta melancolie… Mircea Eliade (Nunta in cer) 1938

Apus in Bucuresti
Apus in Bucuresti

Recunosc, sunt un pic indragostit de orasul Bucuresti, asa ca probabil ca sunt subiectiv. Pentru mine este cel mai frumos oras. Nu am vizitat foarte multe orase, am vazut cateva, probabil principalele orase ale Europei si inca putine. Pe multi i-am auzit vorbind despre Barcelona, altii despre Roma, unii au preferinte mai filtrate de atat, le plac orase mai micute, mai putin cunoscute. Eu m-am nascut si am crescut in Bucuresti. Aici am toate amintirile, bune, rele, fericite sau triste. Fiecare oras are cate ceva special, toate au o anumita tinuta, istorie, traditie, poveste. Cred ca cel mai frumos oras este cel cu care iti poti imparti propria-ti poveste. Pentru mine acesta este Bucuresti.

Pentru tine, care e cel mai frumos oras? 

Februarie, partea a treia – ultima?


Copilul, februarie, anii ’90

Partea Intai    Partea a doua

…Visul a inceput in sala de clasa de la scoala lui, inconjurat de colegi. Era in timpul unei recreatii si ca de fiecare data aproape, el si colegul sau de banca jucau carti. Era foarte popular atunci sa joace septica, era un joc rapid si foarte competitiv. Banca era alba la inceputul anului, in septembrie, proaspat vopsita. Deja in februarie aceasta se inrosise de la culoarea cartilor de joc si de la viteza cu care acestea erau trantite. Ca in orice vis, timpul era relativ, asa ca, de la recreatia in care juca, parca niciodata plictisitorul joc de septica, a trecut intr-un alt loc. Era la mare pe plaja. Incepu o succesiune de amintiri din ultima sa vacanta la Mamaia, impreuna cu parintii, amintiri despre plimbarile seara pe faleza, nopti petrecute cu tatal lui pe balconul hotelului spunand tot felul de povesti si privind cerul instelat, zilele pe plaja cand statea cu mama la umbra, aceasta avand o sensibilitate la soare iar el la statul intins „precum o friptura pe teflon”. Aceste amintiri se intrepatrund usor cu imaginatia, isi imagina ipostaze din urmatoarea vacanta la mare. Urmatoarea vacanta la mare avand sa fie prima fara parinti, prima impreuna cu colegii de la scoala. Era ultimul an de gimnaziu, iar in vacanta de vara dintre gimnaziu si liceu urma o vacanta la mare fara parinti, doar el, colegul de banca, care ii era cel mai bun  prieten, prietena lui, fata invatatoarei si alti prieteni si colegi. Era atat de incantat de aceast prim voiaj la mare neinsotit de parinti incat printre amintirile ultimei vacante se infiripau scene imaginate ale vacantei viitoare. Omul de langa el, cel ce mirosea a tutun, era destul de corpolent, iar atunci cand a coborat la impins usor cu umarul, pentru o fractiune de secunda s-a trezit si deschizand ochii nu recunoastea statia. Si-a dat repede seama ca a adormit, a luat ghiozdanul si a coborat in graba. Era la Gorjului, nu coborase unde trebuia, visul fusese atat de placut incat se pierduse in el. S-a grabit, a schimbat peronul, a asteptat urmatorul tren, nu mersese mult in plus, doar o statie. Mai era timp, avea cum sa reuseasca sa ajunga la ora de istorie. Trenul a sosit, a coborat unde trebuia, a iesit repede din statie, s-a grabit catre scoala ne mai tinand cont de noroiul de pe strada si de faptul ca pasii neglijenti ii vor stropi pantofii si blugii. De obicei era foarte atent la acest detaliu, nu-i placea sa aiba pantofii murdari de noroi si cu atat mai putin panatalonii. Pentru pantofi avea un remediu, avea tot timpul servetele la el, asa ca ii putea curata usor inainte de a intra in sala de clasa, cu panatalonii era mai greu trebuia sa astepte ca noroiul sa se usuce ca sa-i poata curata. In fine, nu a mai tinut cont de noroi, a grabit pasul, nu si-a mai curatat nici pantofii, desi mama ii spunea de fiecare data cand avea ocazia ca primul lucru la care se uita cineva sunt pantofii, ca acestia trebuie sa fie tot timpul curati, impecabili, dar de data asta avea un motiv sa nu mai tina cont de acest lucru. A intrat in clasa la timp, profesoara nu ajunsese inca. Merge nerabdator la locul sau in banca, abia ce incepe sa povesteasca colegilor istoria adormitului in vagon ca profesoara si intra pe usa. Incepea ora, s-a oprit din povestit, urmau destule recreatii in care, in timpul jocurilor de septica putea sa impartaseasca colegilor patania sa.

The end

Februarie – partea a doua


Tot luna februarie, tot un copil si tot anii ’90

…Oricum era metroul de Gara de Nord si daca l-ar fi luat trebuia sa schimbe la Eroilor. Daca il asteapta pe cel de Armata Poporului poate se mai si elibera statia si, cine stie, prinde si el un loc pe scaun. Asa ca mai rasfoieste lectia timp de cateva minute, nu avea concentrarea necesara sa retina ceva nou dar macar incerca sa recapituleze ce stia deja. Trenul ajunge in statie, antepenultima usa de la ultimul vagon fix indreptul sau. Dupa aproape un an de strabatut aceast drum, stia deja unde sa se pozitioneze pentru a fi primul in dreptul usii. Intra in vagon, niciun loc liber dar totusi se aseaza langa un grup de tineri ce pareau ca se pregateasca sa coboare la urmatoarea statie. Urmatoarea statie era Piata Unirii, nod important pentru metroul din Bucuresti, statie la care coborau multi dar si urcau multi pasageri. Dupa cum anticipase, grupul de tineri a coborat la Unirii, astfel a facut si el rost de un loc. S-a asezat, mai urmau patru statii, adica aproape saptesprezece minute. Timp suficient pentru a mai rasfoi o data sau de mai multe ori caietul de istorie, poate chiar sa prinda si ceva nou. In metrou era cald si bine, aerul inchis si mirosul destul de intepator de tutun ce venea de la barbatul langa care statea erau niste mici detalii in comparatie cu caldura si bucuria de a sta jos pe durata calatoriei. Ghiozdanul numai atarna pe umerii lui, il tinea intre picioare, sub scaun. In program avea si sport, asa ca in ghiozdan, in afara de cartile si caietele obisnuite mai cara si echipamentul de sport, treningul, tricoul, ciorapii de schimb si tenesii. De la cladura din vagon, de la faptul ca statea jos, de la oboseala trezirii de dimineata, trezire ce fusese si mai grea decat de obicei. In noaptea precedenta, dupa ce mama ii inchisese lumina si televizorul, el mai statu treaz aproape doua ceasuri la calculator. Observase ca daca tine monitorul oprit mama nu-si da seama ca, de fapt, calculatorul este pornit. Daca l-ar fi pornit dupa ce mama il oprea, s-ar fi auzit caraielile si zgomotele facute de modem atunci cand incerca sa se conecteze la internet, astfel ar fi fost prins. Asa ca, oprea monitorul si dupa ce mama ii spunea „Noapte buna!” si inchidea usa de la camera lui, el se ridica din pat si pornea monitorul. Abia aparuse internetul in Romania, iar modalitatea de socializare prin canale de IRC era la moda. Isi facuse niste prieteni noi, pe care de fapt nu-i cunostea in realitate, doar vorbea, mai exact isi scria cu ei prin intermediul internetului. Era foarte fascinat de posibilitatea de a vorbi cu oameni pe care nu-i conoaste, care nu-l cunosc, cu care nu se vede, nu-si aud glasul, dar totusi comunica si se imprietenesc. Vorbeau despre cele mai interesante probleme ale varstei, despre jocuri, despre scoala, despre vacante. Si cum tocmai ce trecuse ziua indragostitilor, sarbatoare americana ce abia incepuse sa fie populara si in Romania, mai ales in mediul tinerilor si adolescentilor, erau multe de povestit si de vorbit pe „chat”. Astfel incat, destul de obosit din cauza lipsei unor ore de somn si coplesit de caldura si de confortul statului jos in metrou, a atipit. De mic avea un somn profund, nu era foarte usor de disturbat in timpul somnului. Vuietul metroului facea deja parte din vis. La fel si rumoarea provocata de vocile celor care vorbeau in jurul lui, chiar si mirosul de tutun de langa el, toate faceau parte din vis acum…

Un indemn misto


Crina Coco Popescu

Daca nu stiti cine este Crina Coco Popescu, puteti afla de aici. Da stiu, nu a castigat vreo optime de cupa uefa sau vreun meci impotriva vreunei echipe mediocre, dupa parerea mea a castigat mult mai multe meciuri si o face cu constanta, ceea ce este de respectat si admirat. Asa ca, daca vi se pare buna ideea lui Chinezu, de la care am aflat si eu, zic sa o intampinam pe Coco la Otopeni, marti la ora 17.00.