Emigrarea este o practica justificata sau o “fata morgana” ?

Am deschis acest subiect plecand de la o discutie in contradictoriu cu un prieten. Punctul din care plecase ideea era unul relativ simplu, insa a divigat si am ajuns la intrebearea: E bine sau e rau in Romania? La aceasta intrebare am primit niste raspunsuri interesante. Cele mai incitante pareri despre emigrarea din Romania, mi se par cele ale lui Vladimir si ale Paulei. Vladimir nu este roman, el a trait doar 4 ani in Bucuresti, vorbeste (scrie) impecabil in limba romana si, la randul lui este emigrant. Chiar daca nu a emigrat din Romania, tot emigrant este, iar experienta lui este foarte interesanta. Paula a facut facultatea in Canada si masterul in olanda, este un profesionist desavarsit in meseria ei si un intelectual “antrenat” atat in Romania cat si peste hotare. parerea ei despre emigrare este la fel de interesanta ca si a lui Vladimir, dar privita din alta perspectiva, nu cea a unui emigrant ci, cea a unui om ce a locuit afara dar, in prezent, traieste in Romania.

Ce am invatat din traitul in Romania?

Urmatorul topic pe care vi-l propun este: “Ce am invatat din traitul in Romania?”. Eu am invatat cum e sa studiez fizica intr-un amfiteatru, prin acoperisul caruia ploua si al carui geam este spart. Am mai invatat cum este sa dai spaga, cu avantajele si dezavantajele de rigoare. Am invatat sa ocolesc gropile de pe sosea. Insa, am mai invatat si superbele versuri ale lui Eminescu si Blaga, nepretuitele legende ale Bucurestiului interbelic, frumusetile Maramuresului si, cel mai important am invatat pildele marelui Caragiale. Pilde care-mi alina orice rasvratire sau nemultumire, cu un zambet specific romanesc.

Asadar, pe voi ce v-a invatat traitul in Romania?

Ana Shayna Tomata Vienela Dojo