1. Viata este scurta.

“Viaţa nu este ce ai trăit, ci ce îţi aminteşti că ai trăit şi cum ţi-o aminteşti pentru a o povesti.” Gabriel Garcia Marquez

Uneori ma trezesc dimineata, beau o cafea, mananc ceva, ma duc la birou, lucrez, ma intorc de la birou, ma relaxez prin vreo cafenea, ma intalnesc cu prieteni, radem, glumim, uneori ne povestim necazurile, alteori bucuriile. Ma trezesc din nou, o iau de la capat. Uneori mi se intampla lucruri importante, unele ma fac fericit, altele trist. Uneori sunt fericit, uneori iubesc… Uneori imi amintesc. Imi amintesc momente din viata mea, momente frumoase, uneori devin melancolic, alteori fericit si, de cateva ori, trist. Ma gandesc, uneori, ca e prea greu sa iti indeplinesti visele, dar alteori mi se pare atat de usor. Ma ghidez in viata dupa cateva principii. Principii pe care mi le-am format de-a lungul vietii, unele provenite din educatia primita de la parinti, altele cand eram fericit, altele cand eram trist. Deci, traiesc. Si, uneori, reusesc sa apreciez asta. E foarte important sa apreciezi ca traiesti. Cu siguranta, oricine spune ca asta este cea mai mare Binecuvantare si cu siguranta ca toti vor spune, ca ceea ce este cel mai de pret este viata. Dar cum aratam asta? Cum ii demonstram vietii ca o apreciem?

Uneori, e bine sa ne amintim, ca viata este scurta.

Uneori, ar trebui sa nu amanam decizii importante, pentru ca, uneori, ne amintim ca viata este scurta.

Uneori, ar trebui sa informam pe oamenii din jurul nostru, despre cat de mult ii apreciem, cat de mult ii iubim, cat de mult..orice..pentru ca, uneori, acestea sunt cele mai importante decizii.

Uneori, e bine sa iertam.

Uneori, iubim, iubim mult si cu patos, si uneori, e bine sa o aratam.

2. Ce vrea femeia?

Am inceput sa scriu acest articol acum 6 luni, nu am vrut sa il postez pentru ca am crezut ca, ideea in jurul careia se invarte articolul este copilareasca si provine dintr-o frustrare personala. L-am corectat, poate l-am imbunatatit sau poate a devenit mai prost…astept impresii…

“Fiecare credem că femeia care ne iubeşte are, păstrate pentru noi, anumite gesturi de mângâiere şi frumuseţe, gesturi cărora noi le dăm un anume înţeles şi e o suferinţă crâncenă să vedem că le are şi pentru altul.” – Camil Petrescu – Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

Barbatii incearca sa afle ce vrea femeia, incearca sa patrunda in intelusurile ascunse ale mintii ei. Incearca sa o descopere, sa o cunoasca, pentru a o putea face fericita, pentru a o cuceri si pentru a o avea doar pentru ei. Problema posesivitatii este mare, majoritatea barbatilor se cred stapanii femeilor de langa ei. Atunci cand barbatul este parasit sau inselat, incepe sa se gandeasca ce vrea femeia, incepe sa-si faca probleme legate de comportamentul lui, daca nu cumva a gresit el cu ceva… Ideea e ca barbatul nu greseste niciodata de fapt si nici femeia, pur si simplu trece dragostea si incep sa apara tot felul de noi curiozitati. Problema este atunci cand, dragostea trece doar pentru unul dintre parteneri. Acela este momentul in care cineva va avea de suferit, mult si dureros…ACELA este momentul in care se face diferenta intre oamenii verticali si cei cocosati…si e valabil si in alte situatii. Puterea cea mai mare pe care trebuie sa o ai este sa spui: S-a terminat! si in niciun caz sa tii doar pentru tine asta. Asta inseamna corectitudine!

Eu cred ca barbatii sunt mai sentimentali decat femeile, si ca ei iubesc mai mult, mai puternic, mai intens…doar ca uneori mai limitat.

Femeia vrea ce vrea si barbatul…sa fie fericita si sa se intalneasca, cat mai profund si puternic, cu iubirea! Cel mai frumos este atunci cand o femeie si un barbat isi doresc acelasi lucru!

Marea întrebare, la care nu ştiu să răspund în ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este următoarea: “Ce vrea de fapt o femeie?”. – Sigmund Freud

3. Tristetea.

Si daca am dreptate?

“Oamenii de o tristeţe profundă se dau de gol când sunt fericiţi: ei au un fel de a se crampona de fericire, de parcă ar vrea s-o zdrobească şi s-o înăbuşe din gelozie. Ah, ei ştiu prea bine că ea le va scăpa printre degete!” (Friedrich Nietzsche)

Am intrebat de curand pe cineva daca este trist. Raspunsul a venit, fara urma de ezitare, ferm, raspicat si clar…a zis DA. Ma gandesc de ce. Stiu ca trece prin momente grele, de toate felurile. Dar de ce sa fii atat de sigur ca esti trist?

Cred ca exista oameni tristi si oameni fericiti, dar printre ei, existam noi, majoritatea, care ne zbatem in multitudinea de stari intermediare. Este posibil ca tristetea sa nu existe. Pana la urma ce inseamna sa fii trist? Cum definim tristetea? Cred ca atunci cand cineva se considera trist, de fapt foloseste tristetea pentru a defini absenta fericirii. Si atunci, nu este trist.

Cand eram mic am auzit o poveste. Era despre o printesa, frumoasa cum alta nu mai existase pana atunci, pe care o vraja malefica a transformat-o intr-o broasca raioasa. In poveste nu se spune ca printesa era trista. De ce nu era trista? Pentru ca ea stia cine este, ce este, si stia ca, in ciuda aparentei momentane, in care avea aspectul unei broaste raioase, ea era printesa cea frumoasa. Nu avea cum sa fie trista.

Cat traiesti, e necesar sa te lovesti de greutati, sa fii inselat, sa fii ranit, sa te loveasca trenul. Cum altfel am putea aprecia clipele speciale, frumoase, fericite…daca nu prin puterea comparatiei?

Nu mor caii cand vor cainii. – proverb romanesc

4. Umanitate

Seara de sfarsit de primavara, ploioasa dar calduroasa, weekend, acasa la niste prieteni…ingredientele perfecte pentru a vedea un film bun. Am vazut UNTHINKABLE.

Un film despre terorism, un film dur, cu imagini terifiante. De cand s-a terminat filmul, ma tot macina o intrebare, ce inseamna UMANITATE?

Eliminand sensul principal, si anume colectivitate formata din oameni, atunci cand facem referire la umanitate, ne gandim la omenie, bunatate, mila, solidaritate, respect…

Ma intreb…cand am incetat sa mai fim oameni?

“Dacă tânjeşti după o utopie, dorinţa ta se îndreaptă, de fapt, către o armonie individuală şi socială. Această armonie nu a existat niciodată, întotdeauna a fost un haos. Societatea a fost împărţită în diferite culturi, în diferite religii, în diferite naţiuni – toate având drept fundament diverse superstiţii. Nici una din aceste împărţiri nu e valabilă. Ele arată însă că omul este divizat în el însuşi, iar acestea sunt proiecţiile conflictului său interior. Omul nu are unitate lăuntrică şi, prin urmare, nu este în stare să creeze o societate, o umanitate unică, nici în afara lui. Cauza nu se găseşte în exterior. Exteriorul este doar o reflectare a fiinţei sale lăuntrice.” – OSHO – lider spiritual indian

“Înlocuind cultul lui Dumnezeu cu respectul şi iubirea pentru umanitate, proclamăm că raţiunea umană este singurul criteriu al adevărului; conştiinţa umană, baza justiţiei; libertatea individuală şi colectivă, singura sursă de ordine în societate.” – Mihail Bakunin

5. despre viata si cum e sa traiesti…by Octavian Paler

Avem timp pentru toate.Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,avem timp sa citim si sa scriem,sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim princenusa lor mai tarziu.Avem timp pentru ambitii si boli,sa invinovatim destinul si amanuntele,avem timp sa privim norii, reclamele sau un accidentoarecare,avem timp sa ne-alungam intrebarile,sa amanam raspunsurile,avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.Avem timp pentru toate.

 

Nu e timp doar pentru putina tandrete.Cand sa facem si asta murim.

 

Am invatat…

 

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeascaTot ce poti face este sa fii o persoana iubita.Restul … depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie. Altora s-ar putea sa nu le pase. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere. Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi. Am invatat ca nu conteaza CE ai in viataCi PE CINE ai. Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmeculcca 15 minute. Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce potaltii mai bine sa faca. Ci cu ceea ce poti tu sa faci. Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor. Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva. Am invatat ca oricum ai taia. Orice lucru are doua fete. Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cucuvinte calde. S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.

 

Am invatat ca poti continua inca mult timp

Dupa ce ai spus ca nu mai poti. Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie. Indiferent de consecinte. Am invatat ca sunt oameni care te iubesc. Dar nu stiu s-o arate. Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat. Dar nu am dreptul sa fiu si rau. Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distantaIar asta este valabil si pentru iubirea adevarata. Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu. Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten. Oricum te va rani din cand in candIar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii. Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti

 

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta

 

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea. Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii. Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamnaca nu se iubesc. Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca seiubesc. Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primulloc. Si nu faptele sale. Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru. Si pot vedea ceva total diferit. Am invatat ca indiferent de consecinte. Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departein viata. Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore. De catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimicde dat. Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

 

Am invatat ca scrisul. Ca si vorbitul. Poate linisti durerile sufletesti. Am invatat ca oamenii la care tii cel mai multIti sunt luati prea repede. Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama. Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu ranioamenii si a-ti sustine parerile.

 

Am invatat sa iubesc. Ca sa pot sa fiu iubit

 

Am invatat…

Octavian Paler 1926-2007

Premiul special „TOP RATED POST OF THE YEAR”  La soba

E noapte inca…si e cald…vreau sa mai dorm…

M-am trezit mai devreme decat trebuia, fortat de imprejurarile unei ierni cu multa zapada si gheata. Scos cu forta din culcusul calduros in frig, ploaie si vant. Un vant atat de perseverent pentru a-mi picta fata cu aschii de gheata, o ploaie atat de convinsa a-mi uda tot corpul si un frig atat de hotarat sa-i ajute pe cei doi. Le-am indurat cu stoicism, gandind ca vor trece, ca ma voi intoarce in culcusul calduros. M-am gandit ca voi fi alintat cu aromatul miros al cafelei proaspete, cu sunetul lemnului de brad pocnind in soba, cu placinta calda, putin arsa, abia iesita din cuptor. Si m-am gandit ca le voi savura si le voi rade-n nas frigului, ploii si vantului. Le voi spune, din locul cald in care ma gasesc, ca viata nu e grea, ca trezitul prea devreme nu e chinuitor, ca sufletul mi-e cald si iubitor si ca-i voi ierta pentru ca mi-au fost potrivnici, pentru ca doar asa am mai savurat cateva clipe, bucurandu-ma de viata.

De peste deal, soarele a invins norii…se lumineaza…poate se va dezgheta poteca…

Stau langa soba, sorbind din cafea, asteptand sa se raceasca placinta abia scoasa din cuptor, ce-mi gadila fabulos mirosul si ascultand, cand focul, cand radioul vechi, la care, intamplator sau nu Sinatra interpreteaza, in stilu-i absolut, o melodie mai veche de cat mine. Intorc capul spre geam. O caprioara ma privea.

Le-am spus vantului, frigului si ploii ca vreau sa o iau de la capat. Ca vreau sa fiu iarasi trezit brusc, ca vreau sa fiu iarasi chinuit de ei si ca stiu ca asa trebuie sa fie.

Nu e basm, s-a intamplat azi. Si ni se-ntampla tuturor…si e viata.

“Viaţa nu e efort, mers lent spre îmbătrânire, cedări şi resemnări; viaţa are delir, tumult în soare, bucurie respirată. – Ionel Teodoreanu (Lorelei)”