Ziua bradului de noapte – poem

Am descoperit de curand acest poem, care este si cantec, compus si interpretat de Dorin Liviu Zaharia. Am sa-l pun aici, pentru a-l gasi si voi.

Cartea s-a deschis la primul rând;

erai mâzgălit şi puţin tuns,

de formă hazliu şi trist în fond…

Bună dimineaţa, brad ascuns!

După-atâta pădure şi gând,

am pus piua şi nu ne-am mai plâns;

îţi vom şterge bruma în curând!

În aceeaşi scorbură am pătruns,

eram dulci şi-aveam un aer frond…

N-am fost niciodată fulg de-ajuns!

Pâinea ultimului vagabond

cu dulceaţă de noroc am uns;

ne-am văpsit şi sufletul în blond,

după ce de-o vârstă am ajuns…

Cer şi lut ne cheamă mai afund;

ne-am trezit şi mâna ne-am întins:

vom fi brazi sau păsări în curând,

dar focul e mulcom şi-aproape stins…

Jar la vad de râu o stea-i pe grund.

Noapte bună, fată de brad nins!

A fost ziua ta şi-am să te-ascund

în tăcerea care m-a surprins.